| 1.
|
EPUIZ'A, epuizez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) termina, a (se) sfârsi, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. si refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] - Din fr. 'epuiser.
Sursă
: DEX'98
(41280)
- viomih |
| |
| 2.
|
EPUIZ'A vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. exte-nua. Sursă
: Sinonime
( 183064)
- siveco |
| |
| 3.
|
epuiz'a vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuiz'ez, 3 sg. si pl. epuize'ază
Sursă
: DOR
(243695)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE EPUIZ//'A mă ~'ez 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până la sfârsit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forţa si energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. 'epuiser
Sursă
: NODEX
(333626)
- siveco |
| |
| 5.
|
A EPUIZ//'A ~'ez tranz. 1) A face să se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discuţii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. 'epuiser
Sursă
: NODEX
(333625)
- siveco |
| |
|
|